Scumpii ani de liceu

TANTTY NELLY SI HULIGANCA ADJUNCT A CLASEI a 12a A!!!!!!!!!!

AZi am realizat ca au mai trecut 4 ani de zile. 4 ani a caror conjunctura i-am petrecut cu colegii mei. Fiecare cu bune si cu rele. Cu lacrimi sincere, de jale si false impresii si zambete. Inca nu ma cuprinde nostalgia anilor de liceu pentru ca stiu ca o sa ii mai vad. O sa le mai zaresc zambetele blajine. O sa mai am parte de o imbratisare calda de la o parte dintre ei. In patru ani de zile am invatat multe ... poate ff multe lucruri. Am cunoscut suflete noi, prieteni adevarati. Fiecare cu o personalitate mai ciudata ca alta. Care mai de care cu tipatul mai tare si mai acut. Anul acesta sa simtit lipsa acelei persoane care a stiut cum se ne pondereze si sa ne pastreze echilibrul. Putin bulversati si poate cu inimile frante TAntty Nelly ne-a parasit un an intreg, insa a venit sa ne vada. A venit sa ne sustina, a venit sa isi vada cei 27 de copii, cei 27 de huligani. In Acest an poate ca am invatat sa ne apreciem mai mult, am inteles ca ne va fi greu unul fara altul. Multumuesc celor care mi-au oferit ropote de aplauze la inmanarea diplomei mele. O sa va iubesc neincetat, in modul meu haotic ... si nu o sa uit nici o clipa.


Diri Paula este si ea acum prezenta in inimile noatre. A incercat sa ne pondereze un an intreg. Face parte din clasa noastra de nebuni. Atat ca diriginta dar si ca prietena. DIRI ... te ubim ...


Ultimele mele randuri le pastrez Mitzei mele. Cea care intr-un tarziu ma jelit. Cu toate ca este perfect constienta ca nu va scapa de mine, ea deja ma catalogat ca fiind colga a carui prezneta nu o sa mai vada niciodata. Mitzulica nu ma uita ... ca nici eu nu o sa te uit .. te ube moolt mollt la tine ... cu toate ca nu imi exteriorizez ... lacrimile


LA MAI MULTE GANDURI BUNE. POATE LA MAI MULTE VESTI DE LA HULIGANII LU TANTTY NELLY, acum si copii lu DIRI PAULA.

My way .... my own way ...

De multe ori m-am intrebat ce ma asteapta ziua de maine. De cele mai multe ori de la o simpla dorinta de a merge desculta intr-o zi ploioasa de vara, am ajuns sa merg desculta cu picioarele firave pe proaspetii fulgi de nea cazuti sub talpa mea. Prin urmare am incetat sa nu imi mai planific viitorul. Si cu toate astea in cateva cuvinte stiu cam ce ma asteapta. Nu pot zambi daca nu am plans. Nu pot sa plang daca stiu ca nu am zambit. Nu pot sa iubesc daca nu am fost urata. Nu pot sa urasc, oricat ar incerca cineva sa ma indoctrineze cu venin in inima. Nu am invatat sa zic inca NU, nu stiu sa fiu meschina. M-am pastrat in dulcele stil al meu ... clasic!! ... desigur.
Stiu ca ziua de maine va fi opusa zilei de azi. Stiu ca nu o sa fiu niciodata fericita, pentru ca jumatate de viata trebuie sa o plang ca sa pot sa fiu in cealalta jumatate implinita. Inca nu am invatat sa iubesc si altceva. Incer din rasputeri sa imi vindec sufletul, sa pot sa uit, sa pot sa mi-l golsec de acele amintiri sumbre care imi marcheaza trecutul cu o amintire terifiant de neplacuta. Inca mai astept sa intalnesc o dragoste adevarata care sa ma merite. Sa il vad venind ca in povesti, calare pe un cal alb, sa fugim amandoi in lumea larga, sa-mi jure dragoste eterna, sa pot sa ma simt implinita.

Nu am iubit pe nimeni altul .. asa cum te-am iubit in toata viata mea ..

Nu mai vreau .. nici nu mai pot sa mai cersesc iubire. Incer sa trag aer in piept, sa imi fac curaj sa merg cu capul sus. Imi doresc sa pot sa zambesc, pentru ca cei din jurul meu sa nu mai vada aceiasi fata trista, aceiasi ochi inlacrimati care tanjesc dupa o clipa de tacere petrecuta impreuna. Vreau sa imi gasesc linistea. Ziua de maine nu o sa o mai planific, ma las prada vietii. Stiu ca aceasta se invarte intr-un cerc vicios, insa cu toate astea sper sa ies, sa am un nou inceput. Nu mai iau nici o decizie, doar stau si privesc, cum lucrurile se misca in prezenta ochilor mei inca tristi si nesecati de aceleasi lacrimi pline de durere. Stiu ca pentru ceea ce am iubit eu am murit. Stiu ca mortii nu au puterea sa vorbeasca .. ci doar sa asiste involuntar la toate momentele vietii persoanei atasate.
Sunt prinsa in navodul durerii si al melancoliei. Razbat prin propria dorinta si speranta ca maine va fi mai bine. Azi inca se mai lovesc cateva picaturi de fereastra mea. Maine poate ma voi trezi mangaiata de razele de soare, alaturi de singura persoana care incerc sa o iubesc ... o persoana noua ... o persoana care urla dupa o schimbare in bine, care spera ca si mine intr-o dragoste constanta.
LA mai multe ganduri bune ... aici din aleea vietii mele.