EXPUNERE .... si doar atat stim.

Imi bat mintea cu romantismul, umanismul, iluminismul, si toate aceste curente literare care au fost in mare voga acum sute de ani, si vad din ce in ce mai multa prostie din partea celor care ma inconjoara. In fond de la sincerele sentimente, la date exacte, la narcisismul cu care am fost invatati ... ne adaptam unei lumi contemporane. Poti sa iti postezi acum pe net, tot felul de prostii, de la poze de hi(cinci) . pana la cele mai ciudate videoclipuri. De ce sa nu rada toata lumea de tine? .. sau pardon ... de ce sa nu iti vada o tara intreaga talentele?? Daca cei de specialitate nu remarca talentul tau, atat de vehement si de vizibil, faci rabat de la opiniile critice din jur, si te remarci prin propriile forte sa te stie toti.
Se remarca o lipsa de reflectare a lucururilor inainte sa te apuci sa le faci. Nu se mai gandeste la repercursiuni, la reactiile celor din jur. "Daca nu voi atunci cine!!!!?", iubitorilor de fite, destrabalari si maimutareli. Nu mai stiti sa scrieti, nu mai stiti sa vorbiti. Va rezumati la un simplu grup, la un simplu televizor, cu aceleasi infuente proaste ca de obicei.
Prea dezgustata .. ca sa pot scrie cuvinte a caror profunzime sa poata schimba. "Scrieti! baiati, Numai scrieti!" celebra vorba este acum de prisos.
EXPUNETI-VA ... !!!!! .. chiar as vrea sa pot vedea unde ajunge aceasta instigare.
La mai multe ganduri clasice. Cu bine!.

Nu mai am timp.

Vreau sa respir si nu pot. Nu pot sa imi duc inspiratia pana la capat. Este intrerupta de teama scurgerii timpului. Inca nu am invatat nimic, inca nu pot sa inteleg nimic. Visez cifre, litere, si date .. al caror inteles si rost nu le dau de cap. Adorm tarziu noaptea, ma trezesc devreme dimineata. Nu imi mai sta mintea la nimic, doar ma vad in fata faptului implinit. Vad cum vine bacul peste mine si nu am ce sa ii fac. Mai rau este ca nu am ce sa ii zic. As vrea sa pot sa ii scriu ceva, acel ceva care sa ma favorizeze, sa ma ocheasca, sa isi dea seama ca sunt un suflet ratacit printre multe alte suflete, si sa ma treaca cu vederea. Asa cum marea cere tribut, asa si bacu'. Vrea si admisi, insa vrea si picati. Spiritul meu de sacrificiu, nu este foarte bine venit in aceasta situatie. Parca imi vad viitorul undeva lanaga treptele scolii bocind de mama focului. Cale de intoarcere nu mai exista. Spaga nu se mai da. De invatat nu am mai invatat. Mii de ochi examinatori vor fi atintiti aspra mea. Nu voi putea zambi, voi avea lacrimi in ochi, un pachet nou si plin de emotii. Emotii vibrante care nu le-am mai simtit pana acum in existenta mea. Vreau sa ma transpun intr-o alta dimensiune. Nu vreau sa infrunt realitatea cruda si inspaimantatoare.
Daca as avea timp, as incepe cu pasi mici sa acumulez seva cunostintelor matematice, sa inteleg fiecare cuvant a tot ceea ce insemna literatura romana. Trebuie sa fac pasi mari pentru depasirea acestor obstacole. Este crud cand realizezi unde ai gresit. Mai crud este cand trebuie sa induri consecintele. Singurul alint in toata povestea aceasta este rezultatul de "ADMIS" la atestat. Macar nu am terminat un liceu economic degeaba.
Tic-Tac .... Tic-Tac ... Se aude iar ceasul. Ma inspaimata la fiecare sunet al lui. Ma ingrozeste cat de repede se misca si eu inca nu realizez nimic. ... La mai multe ganduri bune ... sa trecem cu totii cu bine. ( Dadar-sa-dea sa trec si eu peste asta).