Viata ca la zoo

Zilele trec din ce in ce mai repede, fara macar sa vad ceva cinstructiv. Pentru ca in ultima perioada vad numai porci. Pentru ca daca procul nu e porc sa aminteasca numai de scroafa ... si de potentialul ei de a grohaii ca o purcioaca secsy ce este ea... parca nu e porc destul.
Daca as incerca sa il compar cu orice animal ... cum ar fi un Bou. Boul este tot bou pentru ca aminteste de o vaca, despre cum isi misca ea ugerele si da lapte doar binevoitorilor ei pesti care o tot mulg. Dar... deeeh boul e bou... si tot la vaca tine.
Daca ar fi un babuin, ar sta toata ziua cu curu'n apa doar pentru a vedea curul briliant al altei babuine. Mai rosu! ... Mai mare! ... Mai horrny! ... Mai frumos!. Ca o maimutica mica si dragutza nu are constructia de babuini cum o au alte consoarte din rangul lor.
Daca as compara cu un lemur. Ei bine pe cat de simpatiti sunt ei lemurii, pe atat de parosi si negri la fata sunt in realitate. Lemurul e tot lemur, pentru ca manaca doar insecte si la zile mari papaia.
Ideea e ca oricat de om ar fi ... tot nesimtit este si oricat as incerca sa il compar cu rangul animal, de pe acest pamant ... insemna ca i-as jigni pe toti.
Asa ca imi pare rau dragilor, adica porcii, boii, babuinii, lemurii ... pentru ca v-am dat exemplu odios pentru a-mi descarca oftica pentru anumiti indivizi din randul Homosapiensilor. Ai naibi simpatici ce mai sunt si ei ( vb lu raluca ... buna pretena de la Replay ... magazin de tzoale..pentru curiosi).

In concluzie am draci. Viata e ca la zoo. Nu toate speciile se intleg intre ele, din contra se manaca pentru a supravietuii, si supravietuim pentru a ne vedea interesul. Ma alatur furnicilor, ca ele sunt cele mai harnicutze, si sunt un deliciu pentru Nenea Furnicar, cu botul lui lung si ascutit. Si mici .. si puternice .. si bune alpiniste ( parasute numai cand este nevoie). Asa k VIVE LES FURNICI!!!!!!... sau orice altceva ...
La mai multe ganduri bune .. Cu bine ..


P.S. multumesc fanilor care imi citesc blogul constant. Pentru voi exist.

Momente de viata.

Avand in vedere ca viata pana acum mi-a rezervat multe surprize. Tin sa va mai plictisesc timpul cu inca o experienta de viata, inca o poveste a carui sambure de adevar este ceva mai mare in comparatie cu o alta poveste, gen: "A fost o data ca-n povesti.. a fost ca niciodata ...".
Ma avant ca de obicei in tumultozitatea viatii. Pana aici nimic nou sub soare. Ideea e ca a trecut vara si nici nu am stiut cand. Am ramas cu inima sfasiata, in mai multe parti. Incerc acum cu chiu cu vai cu un ac si o ata buna sa o restaurez. Daca nu merge o voi vinde la bani mai putini decat adevarata ei valoare.
In fond nu am nevoie de inima daca ea ma doare. Caci ea a fost marinimoasa cu cine nu a trebuit si ii ia acum mult prea mult ca sa se vindece. Ochii ii arata noi orizonturi si posibilitati, in schimbul a bine meritatele electrosocuri.
Acum stau si ma gandesc cum eram eu o data. Am cautat fiecare oglinda. M-am uitat la poze vechi ... si am observat ceva. Culoare ochilor sa inegrit. Fata mi sa mai intristat .... dar un lucru este sigur .. speranta a murit ultima.
Poate ca acele cafenele nu fac chiar atat de rau. Poate ce acele saruturi de la indivizi starini nu sunt chiar asa de straine. Muzica imi poare vindeca durerea, pe care cred ca tanjesc dupa ea ... finca a fost o buna perioada de timp muza mea pentru un stil mai clasic.
Gresesc din greselile altora, dar mai ales ale mele. Imi gramuiesc timpul cu fiecare secunda. Revin in planuri noi si vechi. Inteleg ca lumea asta este mica. Ma mai opresc din cand in cand si ma intreb daca este bine ceea ce fac, ca sa nu ajung o fata de duzina.
Simt cum stima imi creste, am persoanele care ma iubesc langa mine. Am persoane pe care le iubesc departe de mine. Pentru ca sunt certate cu E-ul meu meschim, pentru atunci cand va incepe impacarea ... aceea va fi cea mai dulce, ca niciodata. Poate ca de la ura la dragoste este doar un pas, eu vreau sa fie unul mareeee. Sa nu fiu cum a mai fost o data o poveste repetata, cum fiecare fata mai apropiata sa se lase dusa de flerul nonsalant. Tacerea ii va rezerva multe surprize, poate si multe raspunsuri.
Insa cea mai mare constatare este ca eu m-am schimbat realmente. Nu mai am aceleasi barzauni in cap. Am incetat sa privesc viata ca un copil. Ma bucur de viata, sunt inca pe un taram necunoscut. Incep sa cunosc mai multe senzatii, si sa invat mai multe siretlicuri pentru a ma gudura pe langa sufletele oamneilor. Pentru ca daca vre-o data cineva ma va supara .. sa am armele pregatite ca sa stiu sa ma razbun cum trebuie, dar mai ales pe cine trebuie.
Povestea este poveste ... ramane tot timpul de zis cate ceva ... pana in clipa cand voi inchide ochii. Poate si o piatra amarata sa imi schimbe total cursul vietii, si sa dea mult mai multe fapte povestii.
Povestea despre mine. Am fost o data ca niciodata o prea frumoasa fata. Pentru ca daca nu asi fi fost nu as mai fi zis. Parul negru ca abanosul si scarliontat ca scarceii de vie. Ochii albastrii ca oceanul si iuti la manie, si calzi la privire. Obrajii rumeni ca apusul rosiatic de vara.

Privirea de copil. Inima curata. Toate bune si frumoase. Vremea a tot trecut multe persoane s-au perindatat prin fata ochilor mei. Multe momente bune mai mult rele au rams in suflet.
Si asa fata s-a mai intristat cu fiecare lacrima pentru un vulpoi batran. Pentru fiecare dezamagire, pentru fiecare prietenie varza si bazata pe interes. Pentru fiecare cearta ... toate au dus la o vreme sumbra si lipita de culoare.



Au mai trecut zile. Zilele s-au transformat in saptamani. Decorul s-a mai schimbat si am intalnic un mic mester slefuitor. Acel mester sta intr-un atelier. Ciudat atelier plin numai de lucruri si probleme, cu o casa nici patrata , nici dreptunghiulara, nici o forma concreta. Doar o simpla asemnare cu initiala numelui si aceea fiind de L. Mestrelul Bun sfatuitor a inceput tiptil si negresit un mic proces de maturizare. Pentru ca o prea frumoasa mica ... creste si ea ... dar naivitatea ramasese neschimbata. Asa ca acum stau si ma privesc si DA!.. m-am schimbat. Nu detot pentru ca inca mai stau pe langa menestrel. Imi schimb naravurile dupa cum bate vantul, insa de data aceasta macar tin cont de greseli si de sfaturi. Culoarea ochilor nu mai este asa de cenusie pentru ca are inauntrul ei o sclipire. Acel dovlecel nu mai are mult pana devine o placintica apetisanta. Numai inima este singura care nu se bucura de poveste.

Asa ca dragii de voi daca aveti rabdare ... in decursul a cativa ani buni va aprea si cartea ... a carei poveste voi o veti stii dinaintea tuturor, doar pentru ca mi-ati citit randurile pas cu pas. si ati avut aceleasi emotii si vise ca si mine.
La mai multe ganduri bune ... Dragii mei ..:X .. Si nu uitati .. Dulcele stil Clasic Permite in sezonul asta ploios ... mersul din floare in floare ... pentru ca numai este mult si vine iarna.. si ne vom aseza cu totii la un pahar de seriozitate.
CU bineee:*