Despre mine

Fotografia mea
un dovlecel mic ... pe cale sa devina o placintica apetisanta.

Persoane interesate

Arhivă blog

vineri, decembrie 4

Girls night in




Deja v-ati cam obijnuit cu stilul mei. Tot timpul ma leg de titlu, de esenta lui,, si de ceea ce insemna. Totul porneste de o lacrima, urmate rareori de lacrimi inodate-n barba (dehh... incerc sa fac pe dura, si mai mint un pic, ca doar asta stiu si eu).
Revenind, ca deja ma las purtata prea mult de val"Girls night in" este ceva sooper sweet (d.p.meu d.v) facut de Hallmark pentru o luni seara, de 1 Decembrie. Aici am vazut un film, care nu i-am retinut numele pentru ca nu i0am prind genericul (oricum 1 dec 2009 orele 20-22) Destul de traumatizant pentru mine, asta datorita faptului ca era ca o traspunere a caracterului meu in aceea poveste halliwoodiana. In film este vorba despre dragoste, iubire, casatorie, chestii sooper lacrimogene si feminine, il recomand barbatilor, doar ca sa intre in mintea femeilor. In rest as pune interdictie domnilor, doar pentru siguranta lor de a nu muri de plictiseala. (mai avem nevoi si de ei saacii.. barbatii, nu pot sa ii trimit asa pur si simplu la suicid)
Oricum in rpincipiu nu ma fascinat prea mult tema pompoasa (ceea ce este putin bizar) ma fascint mai mult povestea scriitoarei. Caci .. DA!, dragostea este legata de-o carte, scriitoare si o romanta buna, mai ales in acest film. Memoriile prin definitie sunt adevaruri petrecute. Insa consider ca a avut foarte mult curaj sa-si publice oate trairile. A facut-o cu chiu cu vai, dar pentru ea a iesit bine, doar este un film.

Iar acum ma gandeam... Si u ma pot considera o persoana care scrie. Chiar mai mereu. In ciuda faptului ca facultatea nu este de jurnalism, si nici de litere( app sper sa nu te dezamagesc Mihai ..Flufly, al meu .. "barbat" in toata regula, daca l-as revedea s-ar topi un pic timpul si esenta lui exacta) .. revenind ... chiar daca nu am un domeniu in care sa ma faca cunoscuta, stiu ca imi place sa scriu. Fie ca sunt ele prostii, dar sunt prostiile mele care mai tarziu sa fiu la fel de mandra, asa cum sunt si acum .. si uite asa mi-am descoperit haoby-ul meu adevarat.
Insa nu as avea niciodata curajul sa scriu adevarul exact. Daca scriu nu dau nume, iar daca fac imprudenta aceasta incerc sa dreg lucrurile foarte diplomatic specificand ca totul a fost un pamflet. Oricum esenta de adevat exista, dar tot timpul am marja de dualitate care-mi apara pielea in caz de confruntari directe.
Daca nu a-si folosi acest vual subtire al fabulatiei m-as simti goala in fata a multor cititori (pentru ca-mi place sa ma mint ca lumea chiar citeste).
As vrea sa fac un exercitiu de imaginatie sa zicem ca m-as dezgoli de acest val, lucrurile care-mi vin acum in minte sa le scriu fara inversunare sunt :

I. Decaderea mea

Pentru ca am fost, iar, amagita ca pot prospera intr-un loc. Pentru ca de cele mai multe ori stiind ca chiar fac o treaba buna, conteaza mai mult decat niste hartii care se ruleaza din persoana-n persoana. Insa asta este, ... si asta acum pe bune, inca, pentru moment nu port ranchiuna.
II. "Foarte buna mea prietena"
Care prea a suferit de ea, invatata cu atata atentie. Acum ca fiecare a dat de bine .. sa racit, iar aici iarasi nu am resentimente. Pentru ca singurul lucru de care-mi pare rau este ca nu mai am nimic in comun cu Mitzulik mea. Ma bucur ca te-am cuplat "Anko!", nu vreau gratitudini, nu vreau multumiri. Eu iti multumesc pentru timpul acordat, si pentru ca te crezi scumpa la vedere, si incerci cu tarie sa crezi acest lucru, tin sa te anunt ca asa cum ai pierdut-o pe Anda .. asa incepi incet, incet sa ma pierzi si pe mine. Singura diferenta este ca macar eu am meritat aaceasta raceala, insa Anda nu! Ea chiar a fost pentru tine. Pacat ca nu stii sa .. mult spus sa pretuiesti .. mai degraba sa respecti lumea, pentru ca glumele au samburi de adevar, iar jignirilee nu ar trebui sa para-n glume.
III. Revenind pe meleaguri mai vechi

Cred ca oricat as crede cu tarie ca pot uita pe mitzoiul meu, stiu doar ca este persoana care as face multe pentru el. Insa a ramas o amintire si tot timpul zic ca a meritat, doar pentru anumite perioade, cu toate chestiile pe care le-a facut.
Acum nu pe bune am prins curaj, si nu mai sunt vechea timida. Stiu ce vreau, cum vreau si de ce vreau de la un tip. Si recunosc cu nonsalanta ca inca mai as da o a 5-a sansa, insa de data aceasta ci o singura conditie. Pana nu imi iau "diploma de maturizata" si mult crescuta-n ochii "Tismaneanului CRistina" nu vreau sa ma avant. Stiti ca acest lucru se va intampla poate .. pe la varsta de 20-21 de ani .. 80-881 de ani:)):)), iar eu sncer nu am prea tragera de inma sa ma ambitionez sa fac ceva in privinta asta
Insa daca o fac .. am memorie buna app... o sa te sun Cristiane, si sper sa se termine cu bine.
Ehhh.. dragii mei noi sa fim sanatosi. Acum nu mai cred ca ar avea vreo importanta repercusiunile. Pentru ca deja mi le-am asumat. Dar de data aceasta. fara val. nuda cu sufletul golas am sa atac, si nu ma sa mai dreg lucrurile. Am sa istrg suflete, am sa injur cativa patzachini. O sa imi mai distrug inca o data reputatia, pentru ca stiu ca ma voi reabilita.

Cu pareri de rau cu stari de bine!! .. bun film proasta insipatie pentru mine sa izbugnesc. Credeam ca o sa fie numai ganduri bune.. dar asta este.
Cu bine

Acum urasc cam pe toti si toate.



P.S. Cam orice mare exeplu din zilel noastre sa nascut in asa numitele "mahalale" sau doar "la tara". Eu le am pe amandoua si cred cu tarie ca voi fi urmatoarea in aceasta istorie de la Grigorecu, Eminescu, Caragiale .. pana la DeeDeenoi.
X.O.

joi, decembrie 3

In pantofii de sticla.


Multi pantofi sunt minunati pe lumea asta. Multi au farmecul sau. Numai cei de sticla iti pot taia picioarele la propriu. Pentru ca pantoful de sticla e ca viata. Daca ai grija de ea, si stii cum si cand sa calci nu ai prea mari probleme, poate mici bataturi, pana te mai obijnuiesti.
In schimb daca piciorul nu ti se potriveste cu pantoful se sticla, daca il calci apasat, si nervos ori de cate ori ti se pune pata, asta nu insemna ca esti mai impunatoare ca restul persoanelor.Din contra instabilitatea te poate duce la craparea sticlei,ranirea picioarelor, taierea viseor, tot....
EU o impatimita a acestor obiecte fermecatoare, prinsa in vraja lor divina, am incaltat si eu pantofii de sticla. M-am simtit mai speciala, inca mai sunt. Dar... esxista si un dar, Mersul nu e totul ... mai exista persoane ca te mai calca din cand in cand in valsul vietii.
Pornind de la "buna prietenie" .. pana la "dragostea de cariera".
SI ... sa incepem cu inceputul. .. Fetish party, Twice, "doar pentru cei ce intelege". Noapte incendiara, insa pacat ca am inteles ca lucrurile nu sunt chiar asa de roz. Si cum poate o prietenie sa se sfarseasca atat de repede, doar dintr-un simplu principiu de morav. Daca intlegere nu e??.. atunci ce mai e?. Revenind probabil cu gandul la ideea de "scumpa la vedere" ... ei bine tin sa te anunt ca asa o sa ramai. Pacat din toata chesti asta ca ai pierduto pe Anda, tipa care intradevar merita putin respect. Nu imi pare rau, nu iti port ranchiuna, raman inca de partea huliganilor, nu astept multumiri, nu astept regrete ... un singur lucru am de zis ... PACAT MON CHEERRR AMIE ... Pacat mai mult de voi, tine, tu si Anda ( nu ai stiut sa o pretuiesti).

Pe plan secund, imi revin amintitri in care naivitatea mea puerila a scapat de sub control. Acum regret de anumite scapari exagerat de exagerate, dar atat de bine motivate la acel moment.

Oricum patofii mei de sticla inca ii mai am, prin mult antrenament, si multa silinta se vor vindeca, le voi trata crapaturile cu lacrimile pasarii phoenix, pentru ca acesta sa se regenereze, sa straluceasca .. si sa o luam de la capat ... Eu si pantofiorii mei fragili de sticla.


La mai multe ganduri bune cu bine.
X.O. :*:*:*.