Despre mine

Fotografia mea
un dovlecel mic ... pe cale sa devina o placintica apetisanta.

Persoane interesate

Arhivă blog

miercuri, decembrie 8

copilaria.. prin ochii viitorului.


9 decembrie 2010. cam asa incepe ozi de joi. Este doar ozi din calendar? sau este mult mai mult de atat. Cu tigarea pe teava, cu caldurica de sub patura stau si ma gandesc,cam ce ar trebui sa fac ca sa imi recapat stilul de dinainte. Un stil care il iubesc si acum.A trecut asa anul acesta, ca si cand nu las fi simtit, pentru cami-au lipsit dramele, si nebuniile si tot ceea cema facea o nebuna. Naivitatea mea s-a trasformat in ceva matur.privesc acum lucrurile cu multa suspiciune, si nu mamai las cu capul ininte sa aluneg spre necuno0scut. Miam facut un fel de luminita ca sa stiu ceea ce va urma. Ma confrunt cu tot mai multe chestii cu care numai un ommare lepoate intalni in viataa.simturile mele creative s-au sters cu buretele seriozitatii. Am alergat dupa altceva care trebuie savina mai tarziu in viata.. Stabilitatea cred k este singurl lucru care ma impiedicat sa imi dechid ochii inimii si sa aberez cuvintee a caror inteles sa il am doar eu cu inocenta mea puerila. Uneori vreau inca o data samai fiu aceea fetita cu ochii ca azurul, samerg desculta rpin tarina parinteasca, doar cuorochita devara, si opalaioarapusa cu forta pentru soare,Un soare care tottimpul m-a iubit.
Lucrurile nu mai sunt asa locul unde e mosia... nu mai stiu cum este pentru ca timpulpreseaza si apr alte prioritati.nNici macr mustul de toman,nu mai apuc sa il gust. Obrajii nu imi mai sunt rumeni, ochii nu mai au aceiasi sinceritate. Acum tind catre betoane, catre ziduri, care sa imi cladeasca un futur' stabil.. si sa imi astern si eu samnata pe pamantu asta drag, ca sa poata sa faca aceleasi lucruri care mie o dta si ..chiar si akum imi mai sunt dragi.
Nu am iubit natura ..si pamantul niciodata pana akum, akum iubesc florile, focul, apa, cam tot ce insemna viata,traire..si de ce nu moarte, pentru ca stiu ca si ea face parte mai devreme sau mai tarziu din viata noastra.
vreau sa imi las samanda, care imi va fii ccu ochii ca diamantul parulnegru ca abanosul, obrajii rumeni ca soareloe, tenul la fel ca lutul. sa se joace cu lopatica in nisip, sa iubeasca marea,animallele, muntele, natura, aventura stiinta, lumea.. si cand ma refer la lume..ma referla glob, la etnii si toate cele..Nu la specimenele de carne si oase care au din ce in cemai mult samanta raului si trufiei.

Asa k imi asten acum lacrima,care va hrani rodul, care in ani va imbuna..si lumea, si natura si omul.
La mai multe ganduri bune..cu bine