Despre mine

Fotografia mea
un dovlecel mic ... pe cale sa devina o placintica apetisanta.

Persoane interesate

Arhivă blog

miercuri, noiembrie 30

De azi .. pentru maine, lectiile placerii de viata.

Bine v-am regasit dragilor. Multumesc celor care inca mai stiu ca ma mai cheama andreea, si nu deedeenoi, ca nu m-au uitat anul acesta. Iar pentru cei ce au facut-o deja.. ei bine... ffff bine.
Cei drept nu imi place sa imi zornaie telefonul, insa imi este drag sa mai vorbesc cu persoanele care o data au fost active in viata mea.
Ma intrebam azi la cat de plina este agenda mea. Am numere de la primul meu job. Numere din liceu. La 21 de ani numere la colegii din generala... la gradinita nu exista decat fix-ul.. si atunci nu stiam numerele. :D O gramada de lume cu care nu mai tin legatura si nu am mai vorbit de ani buni. Insa imi place sa tin acolo. Pentru ca .. sa zicem ca MAINE ma intalnesc cu colegul meu de banca din clasa I. Si o sa imi zica "Stii.... mai am si eu cartela din clasa a 7-a., tot acelasi numar" iar eu cu zambetul pe buze si grabrita sa butonez la initiata "T" de la tony si sa ii raspund asa cu o mare caldura ".. ala cu 386 la sfarsit".
Cat de simpatic ar fi. ? Va zic eu foarte simpatic.
Ma gandeam ca nu are rost ca memoria cartelei mele de 200 de contacte sa o mai eliberez, si sa nu imi mai stocher numerele noi in memoria telefonului, ca poate il schimb. Si sa le sriu intr-o agenda, care o sa o tin acolo langa caitul de dirigentie din liceu, langa diplomele de la scoala, langa iergarul meu, langa posterele cuu tokio hotel. Insa daca ma intalnesc cu scumpul meu coleg de banca din clasa I, nu o sa ii mai zic ca ii stiu nr. de telefon.
Multi inganfati ai tehnologiei moderene si tradatori ai vodafonului, sau ca pe vremea mea kamarad, o sa zica nu este posibil sa ai acelasi numar.. acelasi prin numar.. ei bine uite ca se poate. Cu chinurile incacarii cartelei, atunci cand iti mai arunca cu prastia cativa euro din abonamentul tatei. .. cu chinurile expirarii creditului si a mesajelro cu "suna-ma" destul de limitate. Uite ca s-a putut. Cartela bagata in cele mai vechi telefoane.  Fara camera, fara ecran color.. uneori fara semnal in casa.. uite asa supravietuieste .. si ai celasi numar.

Ma cuprinde un fior pe sira spinarii cand ma suna cineva care am avut prilejul sa socializez .. asa 2..3 luni de zile si sa imi dea un mesaj calduros si nu standard de "la multi ani!".
Este ca faza cu masurile. Cand ajungi la o varsta care nu mai dai masuri nici in ruptul capului. SI mai primesti asa de la cate unu mai zurliu.. de pe old school style. Si mai faci o caterinca .. una alta si iti aduci aminte cum era inainte.
Azi ma gandesc la ziua de maine. Oare ce o sa mai fie. Oare unde o sa mai ajung. Oare ce stare o sa mai am .Prin ce etape si incercari mai trec. Oare. oare.. oare. .
Insa stiu un singur lucru nu ma las pana nu imi vad visul cu ochii. Si asta este o alta poveste.. Eu si Visul meu care mi-a schimbat radical dorintele si idealurile.

Asa ca ne www si sms.. ca pe vremuri . Tot acelasi numar. Numai ca acum daca vrei sa stam la taclale imi place sa o fac cu o bere rece in mana, si o balada pe fundal.


V-am pupat. La mai multe ganduri bune cu bine.


X.O.X.O.
A voastra sincera DeeDeenoi .. care P.S. nu sunt asa generoasa cu timpul. Sunt in super mare conflict cu el.