Persoane interesate

luni, mai 5

13 Ani de Muncă și Hărțuire la Serviciu – Povestea Reală

Să jucăm un joc.

Un joc în mai multe acte. 🎭

Și o să încep cu o experiență care nu încape pe undeLucrăm.ro, nu încape în niciun cod de etică și nu poate fi „rezolvată” în niciun dosar juridic.


După 13 ani într-un loc de muncă, am primit la evaluarea anuală o frază de pus în ramă:


„Știi că țin periajul la tine… însă a venit momentul să pârăști compania.”

Cu alte cuvinte, să mă dea afară.


În teorie, conform legilor elene, ar fi trebuit să primesc 10 salarii compensatorii.

În realitate? Hărțuire. Presiuni. Nesimțire. Nenorociri. 🤬


Știu, pare inconsistent.

Deja îți pui întrebări:


„Oare ce firmă o fi?”

„Da-o dracu’, după 13 ani nu mai dădea randament.”

„Cine știe ce-o fi făcut…”


Stop. Hai să-ți spun de unde a început „jocul”.


În luna decembrie:

3 fete însărcinate, toate în aproximativ 3-4 luni.

2 declară sarcina oficial,

    • 1 aduce adeverință, dar nu este înregistrată.


Nimic „wow” până aici. Doar niște femei care aleg să fie… mame. 🤰


Dar șeful avea altă părere:


„V-ați apucat toate să faceți copii!”

„Înțeleg că vă place pula…”

Și apogeul vine de la managerul de HR:

„Dacă n-ați înghițit… așa vă trebuie. Burta la gură.” 💣


V-ați scârbit?

Perfect.


Pentru că nu sunteți pregătiți pentru ce urmează.

Asta e doar vârful icebergului. 🧊


Primul indiciu :strada Sinaia

Până la 2025: Lecții, Râsete și Un Pic de Haos Controlat

O mică recapitulare… cu râs și revelații!


O să scriu acest articol ca să rezum, cu zâmbetul pe buze, toate prostioarele tastate în anii mei de adolescență.

Doamne, cât am mai râs! 🤦‍♀️😂

Neglijență totală în scris, zero diacritice, și nepăsare maximă pe tastatura QWERTY a Samsung-ului. Cei mici nici n-au prins alt model de tastatură! (RIP T9) ☎️


Mai citesc din când în când ce scriam și mai corectez pe ici, pe colo.

Probabil un pic de ADHD nediagnosticat era acolo — și, sincer, încă e! 🧠⚡


Dar gata cu trecutul (de care mi-e drag și încă mă minunez de „minea” aia mică).

În forță în 2025! 🚀

Dacă i-aș povesti lui Dumnezeu planurile mele, probabil că ar râde. Dar și eu râd… pentru că am înțeles ceva esențial:


Dacă nu iei viața în râs, n-ai nicio șansă să-ți păstrezi neuronii întregi.

Și pe bune… cine are timp de crize când poți face haz?


duminică, ianuarie 11

Moment motivational - Jacque Fresco

Helloo...Hello... celor care citesc aceste randuri.


Intram in anul 2015 cu forte proaspete. De ce? De unde atat de mult entuziasm? Inca mai putem chicoti cu atatea probleme in spate?

Ei bine... DA!!!! Tragem aer in piept si ne documentam pe net !! In urma lecturii iata ce gasesc:" ‪#‎Femeia‬ ‪#‎Scorpion‬ :E o femeie care i-ar citi Biblia dracului şi ăla ar asculta-o, conform zodiace.ro"

Este cea mai mare motivatie personala citita pana acum pe segmentul meu de zodie ... mai ales in 2015.

Si cel mai motivational videoclip..:https://www.youtube.com/watch?v=jOENmjYazg8 . Pot sa ma zic atat: regret ca nu pot fi un monument de moralitate si lectura. Regret ca studiile si calitatile mele nu s-au indreptat niciodata care partea social-umana,
Dar nu regret ca nu sunt un filozof/pshiholog excelent. Ma bucur ca am o coloana vertebrala care poate pastra acelasi stil clasic, de bun gust. Nici o boala nu imi va "stramba" aceasta virtute, Prefer sa mor ... dar sa lupt pentru patrarea ei.

Enjoy the video. La mai multe ganduri bune, cu bine!

miercuri, septembrie 24

Intram, vorbesc eu, dar....bati tu la usa!

Hello Dragilor,

To log to miss you! S-a mai intamplat ceva in viata mea. Nu este vorba de munca. Nu este vorba de a mea jumatate. Este vorba de acel ceva ce mi-a lipsit de mult. O prietena!

De mult am incetat sa imi mai caut una, pentru ca ex-prietenele mele mi-au furat jumatatea, au alte idealuri mai mediocre si nu ma completam cu ele.
Aveam o apasare in piept cand trebuia sa cer ceva pentru mine. O excorta la cumparaturi, un umar pe care sa plang...si multe alte cacaturi care erau refuzate....:(
Dar eu am fost acolo! Am fost pentru fiecare. Asa ca am renuntat. Dupa acesta perioada de 5-7 ani fara B.F.F, am descoperit ca tot timpul am avut una.

O fata, mai mica ca mine, dar mai mare in idealuri. O fata care stie ce vrea si nu sare calul. O fata frumoasa! A carei frumusete nu ma dezavantajeaza si nici nu ma deranjeaza. O fata care vrea-nu vreau o sa faca parte din viata mea.

Nu ne vedem noi prea des. Dar si cand ne vedem... imi aduce aminte ca am si eu suflet si inca mai ma pot bucura de placerile vietii....

Si asa a inceput povestea mea...
La un suc in apropiere de seara, am iesit in Micul Paris. Scopul si durata? Ei bine fat frumos cu para malaiata a carui facebook era activ! Tanar fecior de familie buna. cu gene de politehnist, ultimul an, a fost abatut de un aprig vant de munte si tarat la Bucuresti.

Bucurestiul un loc blestemat de altfel prin de gaze toxice si femei fara cusur, l-au inchis si transformat pe tanarul fecior. Daca meleagurile lui natale din Sinaia erau mult mai prietenoase decat cele din descendenta politehnista, nu avea cum sa scape din acesta stamsoare.

A fost ranit la corp deschis de efemeri
dele orasului. Fiind fecior de buna stare, cu a lui calesca un Mini Cooper, parcata in resedinta periodica G3 a fost realul motiv pentru care a fost ranit. Si uite asa nu facea altceva decat sa stea timorat si inchis in propia-i fortareata, de frica celor care nu au suflet isi ineca amarul cu un film sec.

Dar cesa vezi,... povestea se intoarce la 360 de grade... cand ale mele maini tasteaza cuvantul "Buna"! Noua tehnologie poate impreuna sau distruge vieti. Sa nu ma intelegeti gresit... a mea jumatate este aceeasi de 5 ani. Scopul nu era sa o schimb ... ci sa unesc doua tinere jumatati.

Astfel ca revin la a mea buna prietena. Tremurand din toate inceieturile isi facea griji de ceea ce o sa zica tanarul fecior daca ii arata admiratia ei. Asa ca am convocat-o de urgenta! Am folosit androidul am vazut ca este on-line si s-a produs inevitabilul.
Dupa cel "buna" venit de pe profilul tinerei catre profinul tanarului a creat o conexiune. Au inceput sa vorbeasca sa, sa se cunoasca, sa destainuiasca.

Finalul inca nu il cunosc. Povestea este dea bia la inceput! Dar pana la continuarea ei nu uitati..."Intram, vorbesc eu, dar....bati tu la usa!"

La mai multe ganduri bune. Cu bine!

luni, decembrie 30

....2013. .. The end of it

Bine v-am regăsit, dragilor!

A trecut greu anul ăsta… dar iată-mă din nou aici! Și cu un an mai „bătrână” – am făcut 23! 🎉


Și ca să păstrez tradiția de la „22”…

Ei bine, „23” a fost anul nodurilor desfăcute.

Așa s-a tradus pentru mine anul 2013.


M-am reînscris la școală, am luat permisul, am primit un inel de probă (hihi!), și… am un copil nou în familie: Ninja! (Da, e pisică. Sau nu? Ghiciți voi! 🐾)


Ce s-a mai întâmplat, oare?

Păi… eu sunt mai matură acum.

Anul care vine e plin de planuri mari și anvergură.

De data asta, lista cu dorințe se scrie în doi.

Teoretic, e mai ușor. Practic? Cresc și responsabilitățile!

Dar… să trecem la partea care m-a consumat cel mai mult:



Saga permisului de conducere



Nu credeam vreodată că o să-l iau, după atâtea încercări. Dar să vă povestesc:


  1. Prima dată: m-am dus cu Clau la sală. Zici că eram teleportată din Veneția. Avion total. Am picat glorios. ✈️❌
  2. A doua oară: cu tata. Îmi înghețase sângele-n vene. Dar frica m-a trezit și am luat sala! ✅
  3. Traseul cu o blondă (și cu Clau moralmente alături): panică totală, așteptam să-mi schimbe ea vitezele! Credeam că-s doar două pedale… Vai, ce petardă am fost!
  4. A treia oară: singură la sală, am luat!
  5. Traseul din nou — picată pentru o chichiță: era să ating un ditamai gipanu’ la o parcare laterală. Of… mi-a pus examinatorul piciorul pe frână. 😩
  6. Am dat din nou sala — în sesiune, fără să zic la nimeni. Îl sun pe Clau: „Am greșit grav.” De fapt… luasem sala!
  7. Apare în scenă doamna Manole: 4 ședințe cu un instructor horror. Plângeam la fiecare întâlnire. Mă terminase psihic. Voiam s-o arunc în Dâmbovița. 😭🫠
  8. Finalul: un polițist de treabă, eu – șoferiță adevărată. Și… L-AM LUAT!



LA 23 DE ANI, ÎN AL „12-LEA” CEAS — 24 DECEMBRIE 2013 — AM LUAT PERMISUL!

🎉🚗🪪 Futui, măiculiță, permisul ăsta de-mi scosese peri albi!




La mai multe gânduri bune!

Să vină 2014! Eu sunt în culmea fericirii și oricât de nebun ar fi anul,

sunt șoferiță, ce mama ma-sii!!! 🚗💨💃


vineri, noiembrie 16

Si a mai trecut un an... 22...

... mai exact 22 de ani. Cu:
21 de pozitii (sociale)
20 de locuri noi descoperite
19 clipe inramate pe tablou
18 semne bune de purtare
17 feluri in care am invatat sa gandesc
16 Feluri de bucate preparate
15 Minute mai devreme in fiecare zi
14 Rochii de promenada
13 Momente super norocoase
12 ore plecata de acasa
11 motive pentru care mi.as lua lumea in cap
10 Este nota care ma reprezinta
9.   Rude care le iubesc
8.   ... dorinte de facut pana la sf vietii
6.    Momente de rascruce
7.    Fete intalnite
5.     mutari de “sah .. mat.. au lit“
4.    Numarul ideal in familie
3.    Caini + o pisica
2.-Ua persoane importante
1. O iubire eterna



marți, martie 10

testament

Dacă tot sunt în febra pregătirilor pentru Bac, azi am stat și am studiat — poate unul dintre puținii poeți care chiar îmi plac — Tudor Arghezi.

„Testament”, un text atât de simplu… și totuși, atât de profund. Un lucru aparent mic, dar cu o greutate uriașă pentru cei din jur.


Vreau să vă spun că nu las nimic tangibil în urmă.

Intangibilitatea… da, sună mai palpitant.

Sufletul meu, rece uneori, plin de vanități și idealuri, vreau să lase urme — adânci — în existența voastră.


Imaterialitatea este acel ceva după care majoritatea tânjesc, tocmai pentru că nu o pot atinge, simți sau vedea.

Dorul este cuvântul-cheie.

Vreau să le fie dor.


Nu vreau să par copleșită de gânduri ciudate, dar simt, pas cu pas, cum se încheie și acest ciclu al vieții.

O să cresc.

O să mă nasc din propria mea cenușă, precum pasărea Phoenix.

O să-mi fie dor — și doar mie — pentru că eu, încă, nu vreau să mă despart de sufletul meu pueril, plin de vise și jocuri.


Vă las moștenire… doar un singur gând. Un singur sentiment:

acela că am încercat să vă instig la visare, în dulcele meu stil clasic.

Să priviți viața cu simplitate.

Să lăsați deoparte curentul în care v-ați aruncat.

Să uitați, măcar pentru o clipă, de lumea rigidă în care trăim.


La mai multe gânduri… cu bine.


luni, martie 2

Pentru că… de aceea am nevoie de tine.” ❤️🔥 Și nu doar uneori, ci mereu.

Mâine, soarele va răsări. ☀️

Îmi va mângâia simțurile, îmi va săruta urmele lăsate în asfaltul fierbinte.

Va zâmbi frumos și politicos pentru toată lumea,

dar eu voi ști că, pentru mine, nu mă va părăsi niciodată. ❤️‍🔥


Stau, visez cu ochii deschiși și-l privesc…

Și ghici ce? Chiar îmi place visul meu. ✨🌞


Pentru că inima mea moare atunci când soarele dispare,

pentru că sunetul nu mai ajunge din difuzoare până în sânge,

pentru că nu pot să stau cuminte până nu mă frig puțin la soare,

pentru că sunt încă copil,

pentru că… pentru că…


Pentru atât de multe motive, iubesc vara:

caniculară, dogoritoare, fierbinte. ♨️🔥

Așa că… please, don’t leave me. ☀️


Poate că de nenumărate ori te-am alungat…

și totuși, fără tine, n-am mai fost capabilă să fac nimic.

Mâinile mele tânjesc după mângâierea ta caldă,

iar eu te apreciez… nu doar când dispari.


Te-am văzut târziu.

Mi-ai plăcut într-o singură zi la mare…

Mi-ai gâdilat simțurile, mi-ai ars pielea, mi-ai luminat gândul.

Pentru că…


O piele pârjolită bine ☀️,

doi ochi topiți după tine 👀,

două mâini reci cu care te sting ✋❄️ —

mofturoasă de fire, iubitoare de frumos…

Îmi oferi acea sclipire în privire. ✨