Persoane interesate

marți, martie 10

testament

Dacă tot sunt în febra pregătirilor pentru Bac, azi am stat și am studiat — poate unul dintre puținii poeți care chiar îmi plac — Tudor Arghezi.

„Testament”, un text atât de simplu… și totuși, atât de profund. Un lucru aparent mic, dar cu o greutate uriașă pentru cei din jur.


Vreau să vă spun că nu las nimic tangibil în urmă.

Intangibilitatea… da, sună mai palpitant.

Sufletul meu, rece uneori, plin de vanități și idealuri, vreau să lase urme — adânci — în existența voastră.


Imaterialitatea este acel ceva după care majoritatea tânjesc, tocmai pentru că nu o pot atinge, simți sau vedea.

Dorul este cuvântul-cheie.

Vreau să le fie dor.


Nu vreau să par copleșită de gânduri ciudate, dar simt, pas cu pas, cum se încheie și acest ciclu al vieții.

O să cresc.

O să mă nasc din propria mea cenușă, precum pasărea Phoenix.

O să-mi fie dor — și doar mie — pentru că eu, încă, nu vreau să mă despart de sufletul meu pueril, plin de vise și jocuri.


Vă las moștenire… doar un singur gând. Un singur sentiment:

acela că am încercat să vă instig la visare, în dulcele meu stil clasic.

Să priviți viața cu simplitate.

Să lăsați deoparte curentul în care v-ați aruncat.

Să uitați, măcar pentru o clipă, de lumea rigidă în care trăim.


La mai multe gânduri… cu bine.


luni, martie 2

Pentru că… de aceea am nevoie de tine.” ❤️🔥 Și nu doar uneori, ci mereu.

Mâine, soarele va răsări. ☀️

Îmi va mângâia simțurile, îmi va săruta urmele lăsate în asfaltul fierbinte.

Va zâmbi frumos și politicos pentru toată lumea,

dar eu voi ști că, pentru mine, nu mă va părăsi niciodată. ❤️‍🔥


Stau, visez cu ochii deschiși și-l privesc…

Și ghici ce? Chiar îmi place visul meu. ✨🌞


Pentru că inima mea moare atunci când soarele dispare,

pentru că sunetul nu mai ajunge din difuzoare până în sânge,

pentru că nu pot să stau cuminte până nu mă frig puțin la soare,

pentru că sunt încă copil,

pentru că… pentru că…


Pentru atât de multe motive, iubesc vara:

caniculară, dogoritoare, fierbinte. ♨️🔥

Așa că… please, don’t leave me. ☀️


Poate că de nenumărate ori te-am alungat…

și totuși, fără tine, n-am mai fost capabilă să fac nimic.

Mâinile mele tânjesc după mângâierea ta caldă,

iar eu te apreciez… nu doar când dispari.


Te-am văzut târziu.

Mi-ai plăcut într-o singură zi la mare…

Mi-ai gâdilat simțurile, mi-ai ars pielea, mi-ai luminat gândul.

Pentru că…


O piele pârjolită bine ☀️,

doi ochi topiți după tine 👀,

două mâini reci cu care te sting ✋❄️ —

mofturoasă de fire, iubitoare de frumos…

Îmi oferi acea sclipire în privire. ✨


luni, februarie 23

Somn de voie… sau somn de frumusețe? 😴✨ Oricum ar fi, tot în pat ajung!” 🛏️💅💤

RECUNOSC: sunt SOMNOROASĂ! 😴

Asta e… faceți-mi ce vreți voi (în limita bunului-simț, da? :)) :))))

Dar eu, una, după ora 22:30… îmi „taie filmul” direct. 🎬⛔


Chiar și când îmi e lumea mai dragă sau sunt pe undeva prin oraș…

Ceasul meu biologic își face treaba și mă „corupe” la somnic. ⏰🛏️


  • Dacă afară plouă — e vreme de dormit. ☔
  • Dacă e soare — e vreme de dormit. ☀️
  • Dacă ninge — clar e vreme de dormit. ❄️
  • Dacă e… orice — ai prins ideea! :))



Dacă mă vezi că NU dorm o noapte, fii sigur(ă) că voi recupera o săptămână întreagă! 💤📅


Ai încercat vreodată să mă suni pe la 21:30?

Nici să nu te gândești!

Telefonul e închis = semn că am tras pe dreapta. 📵🚗💤


Somnule, mașină mică…

De ce-l aduci, mă, tu pe Moș Ene pe la gene? 🧓👁️

Un moș mai tinerel n-aveai și tu?! :))


Pe lângă „somnul de voie”… pardon, somnul de frumusețe,

mai sunt și puțin somnambulă… :))

Ei bine, cea mai recentă „patanie” a fost chiar după Revelion

(singura noapte din an în care garantat NU dorm!)


După atâta horă, puțină băutură și muuultă veselie,

am râs cu poftă în somn! :))

Cu ochii închiși, în hohote, eram în lumea mea de vise

și mai dansam o horă… dar în vis! 🧠💃🎉


Naționalismul ăsta… ce să-i faci! :))


O viață am — și pe aia vreau să o dorm!

Așa că, pe viitor, cel mai bun cadou pentru mine e:

un pat mare, o pătură pufoasă și o pernă bună! 🛏️🧸💕


Noapte bună și gânduri moi,

eu mă retrag în lumea mea de prințesică plină de vise.

Vă pup cu paiete! ✨💋✨


Pilimoane… care ești, mă? :))) ⁉️ =))) 🤯🤪

„Pililong cu pilă lungă… și-a pilit pila pe pungă… pungă-n pilă, pilă-n pungă… Pililong cu pilă lungă.”


Eram pe-acasă, tolanită în pat, în lumea mea de printesică… ascultam Vibe FM… și deodată aud chestia asta!

Inițial, am înțeles cu totul altceva (nu e ce-ți trece acum prin minte… wof, numai la prostii te gândești! ;))).

Adevărul e că nu prea înțelesesem decât ultima parte :)) :)) — deh, mai grea de cap ;))


Și ce faci atunci când ai o curiozitate? Ei bine… googălești! :))


Și am găsit asta… foarte tare, dacă mă întrebi pe mine.

Dar acum… cine e Pililong? Ce-o avea cu pila și cu punga? :)) :))

Pungile din ziua de azi au început să se pilească??? =)) =))


Cam ciudată lumea asta în care trăim, sincer.

În orice caz, dacă cineva l-a găsit pe Pililong sau are date despre el, să mă anunțe și pe mine…

Să-l întreb ce-a avut cu biata pungă! :)) :)) :))


Până la următoarele mele gânduri, vă pup dulce, fanii mei! :*

(cu pila bine ascunsă!) 🛠️💅🏼🛍️


luni, februarie 16

De la Audrey Hepburn pana la mine nu s-a mai nascut nicio femeie

„Narcisistă?… Un pic. Și, în fond, de ce nu?!

Plină de sine?… Nu e genul meu, dar acum parcă mă cam regăsesc…”


„Femeie” e prea mult spus. Dar, ca să mă definesc mai bine, sunt extrem de schimbătoare. Sunt expansivă — acum plâng și-mi pare rău, iar în clipa următoare mă răzbun (că doar e dulce răzbunarea!).


În fond, noi toate fetele suntem așa… nedefinite.

Dacă cineva ar încerca să ne definească, ei bine, nici două vieți nu i-ar ajunge să ducă studiul la bun sfârșit.


Ciudate și posesive prin etichetă, eu mă deosebesc din duzina de fabricații.


În ultima vreme, am încercat să nu mai fiu eu.

Să mă transform după calapodul „fetei de societate”:


„Dacă ‘pisy’ nu are mașinuța seria-nu-știu-care, nici să nu aibă tupeul să se uite la mine!”

„Dacă nu e de nasul meu ($), nici nu vorbesc cu el!”


Serios? Gândire de plastic.

La ce folos toate astea? Am uitat să trăim. Suntem atât de superficiali, încât nu ne mai vedem nici pe noi înșine.


Și acum, întrebarea mea — poate puțin retorică:

„Are alt gust sexul într-un BMW?”

Tot schimb pe schimb se face.

Și, culmea, băieții știu exact despre ce vorbesc.


Prefer să sufăr de mine, să rămân așa cum mă știe lumea:

leneșă, ciufulită, morocănoasă, mofturoasă…

Voi spune că n-am timp să vorbesc când cineva mă va suna să-mi spună că minunile există.

Voi răspunde cu un mesaj în două silabe la SMS-urile de dor.


Dar voi fi singura fată care știe ce vrea —

și, mai ales, că nu am ajuns una din multele „duzine de București”.


Sătulă de plastic, de voi, de fals și de noroi.

Fac un apel și instig la dulcele stil clasic.


Și încă ceva:

De la Audrey Hepburn până la mine, au mai fost femei —

și încă mai sunt.

Pentru că, indiferent de toate,

eu încă sunt un om cu suflet mare, pueril și marinimos.