Instig la ura si ofer iubire. O lunga perioada de timp orgolile din noi a omorat tot ce a fost mai frumos vreo data. Constienta ca de mine poate depinde toata fericirea mea, dar nu fac nimic in acest sens. Pentru ca nu vreau sa iubesc si sa nu fiu iubita, pentru ca nu mai vreau sa sufar, cu toate ca a iubi insemna placere in suferinta si suferinta in placere.
Resping pentru ca nu mai stiu cum este sa fii iubita. Sunt rece pentru ca pe dinauntru focul ma mistuie. Zambesc, cu toate ca inima mea de-a bia mai bate. Toate clipele date uitarii sunt acum amintiri mai prezente ca oricand. Ce s-ar intampla daca ar reveni totul ca la inceput?? Sa incercam sa uitam de trecut si sa ne mintim ca azi sau maine este prima zi in care ne intalnim.
Nimeni nu e dispus sa renunte. Nimeni nu e dispus sa lupte. Pentru ca nimeni nu vrea cu adevarat ceva, sau chiar daca il vrea ii este frica de urmari. In cazul meu sa mai risc sa ma amagesc o data doar pentru o imbratisare si o vorba buna spusa la ureche, doar pentru 2 minute petrecute in compania a ceea ce iubesc mai mult. MERITA, dar sunt singura impotriva tuturor.
Reticenata voastra ma omoara. Si tot eu fac primul pas. Cu toate astea am in suflet numai sentimente sobre. Acum sunt dispusa sa iert pe oricine, indiferent de ceea facut. Cu toate ca urla orgoliul in mine, il inchid in adancul sufletului si dau tot uitarii.
P.S. E primavara, iubitiva mult. Ca cine sunt eu sa stau in calea iubirii?? la mai multe ganduri bune, ma duc sa ma cert cu E-ul meschin din mine, doar ca sa scot la suprafata tot ce-i mai bun si mai frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu