I.m coming home.

..coming home. .. just coming home. 

Cu inima-mi umblata in toate patile lumii. De la fundul mamei naturi pana in inaltul munte.
DIn strafundul apelor. locul unde doar cobori cu ochii inchisi .. si nu poti respira, deschizi ochiii . apa un mediu mai placut .. iti mangaie trupul. si cu toate astea vrea sa iti ia viata.
De pe cel mai inalt munte. de pe cea mai ascutita creasta cunoscuta vreodata, aerul mi-a sfartecat pielea, si acum sosesc acasa. doar sa ma uit sa vad ce.. ce.. mai este de facut..
Ei bine nimic. S-a dus vacanta. A venit melanconia. Este cunoscuta nu? De fiecare data suferim cand avem o trecere de la un anotimp la altul. Stiu ca ne si bucuram de noi timpuri dar tot tanjim dupa trecut.

..coming home. .. just coming home.

Mirosul de pat cu asternuturi apretate si imbaiate de mainile mumei. Perna moale. ca de puf, special facuta pentru mine, rasfatatul fiu risipitor. Ceaiul cald de sambata dimineata. Magiunul, proaspat facut, frunzele la pervaz. Linistea de o zi de toamna, asa de calduroasa incat atunci cand ii zambesti soarelui, el iti mangaie fata, iti zambeste inapoi si iti sopteste ca va veni si la anul. Si ca va sta mai mult timp cu tine. Pleaca si ii vine inlocuitorul, care nu este atat de marinimos si de cald cum este cel care iti saruta obajii acum de plecare,.

Poate nu am cele mai potrivite cuvinte sa imi exprim sosirea acasa. Toata vara am umblat si nu am stat nici macar nu minut in plus pe perna-mi moare de puf. Acum nu mai unde sa stau pe afara imi ingheata sufletul si de frig si de dor.

O sa vina sezonul ploios. parca prevat cum o sa stau sub o ploaie.. sa imi mai spal pacatele sa ma unga pe rani  si sa imi dea cea din urma crunta raceala. Parca imi este dor de zapada, dar cum stiu ca nu am stat nici un minut la soare anul asta, am o mare povara pe umeri, mari remuscari. Dar asta este trebuie sa facem sacrificii ale simtirilor ca sa putem sa supravietuim mai mult.
Poate daca o sa ma abtin de la placerile inimii,voi lasa numai una cu care sa o incant ca sa fie si mai mare. Placerea de a veni acasa, in sanul familiei, unde nu sunt eu cea MARE, unde sunt eu cea mica si protejata. Unde nu sunt eu geniul geniilor.. si unde sunt doar eu Andreea.


..coming home. .. just coming home.


Si stiu ca este cel mai plictisitor articol .. insa sincer nu imi pasa.
La mai multe ganduri bune.
Cu bine.

X.O.X.O.